03 04

Materialele rezultate în urma săpăturilor arheologice sunt de natură anorganică şi organică, majoritatea fiind însă artefacte ceramice şi metalice.

În perioadele istorice străvechi şi vechi, aceste bunuri culturale extrem de variate ca tipologie conţin informaţii istorice, tehnologice, artistice, documentare, economice extrem de importante pentru cercetarea  arheologică  şi  istorică.

Datorită vechimii, obiectele arheologice sunt puternic deteriorate, iar multe din ele sunt în stare de degradare.

Scoaterea acestor obiecte din mediul lor şi contactul cu un nou mediu reprezintă o etapă critică în existenta lor, de aceea trebuie luate toate măsurile de conservare preventivă, încă de pe şantierele arheologice.

Intervenţiile de conservare-restaurare asupra bunurilor arheologice presupun respectarea unei metodolologii specifice, de mare importanţă fiind investigaţiile fizico-chimice pentru stabilirea cât mai exactă a diagnosticului şi apoi selectarea celor  mai  potrivite  tratamente.

În conditţile în care numeroasele valori patrimoniale multiculturale şi specifice ale zonei sunt în stare de degradare, unele în pericol de dispariţie, consideram că domeniul conservării şi restaurării bunurilor din patrimonial cultural naţional ar trebui să fie o urgenţă a politicilor culturale locale şi regionale.

Demersurile se pot derula pe două paliere: înfiinţarea Centrului Regional pentru Conservare, Restaurare şi Cercetare Sistemică a tuturor categoriilor de bunuri din patrimoniul cultural naţional, cu conexiuni la nivel universitar local precum şi cu instituţii similare internaţionale şi formarea unei noi generaţii de specialişti restauratori, investigatori şi conservatori.